„Un buget arată banilor tăi unde să se îndrepte în loc să-i lași pe ei să decidă unde să se îndrepte” spunea Dave Ramsey, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în educaţie financiară din lume. Iar afirmaţia ar trebui să rămână valabilă şi atunci când vorbim despre bugetul unui stat, dacă privim statul ca pe o entitate organică responsabilă, orientată spre binele societăţii pe care o reprezintă. Din păcate, lucrurile nu stau aşa în realitatea de zi cu zi. Mai ales în ţări care urcă gâfâind treptele democraţiei, precum România. Banii bugetari, deşi limpede creionaţi pe hârtie, an de an, prin voinţă politică şi ştiinţă financiară, se scurg fără a se atinge întotdeauna obiectivele pentru care au fost alocaţi. Motivele sunt multe şi diverse, de la lipsa de competenţă, până la interese private care ţin de sfera infracţională.
Am crescut în vremurile de tristă amintire, când raţia de alimente şi raţia de apă caldă erau lecţii de viaţă pentru orice copil, mai ales pentru cei din orăşele modeste cum era Simeria, locul meu natal. Astfel, importanţa unui buget am învăţat-o de mic, în familie. Era simplu: dacă voiam pantofi noi, mama nu-mi mai putea lua cărţi şi caiete pentru şcoală sau o a două cămaşă albă pentru uniformă. Iar traiul modest din copilărie a fost, în fapt, acela care m-a determinat să urmez calea finanţelor. Academia de Studii Economice din București, Institutul Naţional de Administraţie, Universitatea de Vest Timişoara, Colegiul Naţional de Apărare, Securitate şi Bună Guvernare, Colegiul Național de Informații, toate au fost şcoli prin care am trecut străduindu-mă să înţeleg pe de-a-ntregul mecanismele de funcţionare prin care statul român îşi gestionează banii. Şcoli care m-au ajutat să fiu astăzi unul dintre paznicii cei mai intransigenţi ai bugetului naţional la Curtea de Conturi a României, după trei mandate de parlamentar, un mandat de deputat şi două de senator, în care mi-am pus semnătura pe mai bine de 500 de rapoarte şi avize asupra proiectelor de lege din domeniul finanţelor publice.
În loc de încheiere, acelaşi Dave Ramsey mai spunea că „trebuie să câștigi controlul asupra banilor tăi sau banii te vor controla pentru totdeauna.” Statul român trebuie să-şi recapete controlul asupra banilor săi, altfel cheltuielile necugetate vor continua să controleze statul prin efecte directe precum corupţia, sărăcia şi anomia. Iată de ce, fiecare dintre noi, cu instrumentele profesionale şi argumentele etice pe care le avem la dispoziţie, trebuie să reacţionăm ferm atunci când angajamentele financiare ale statului român în raport cu cetăţenii sunt fie uitate, fie încălcate.