Proiect de Lege pentru Hunedoara

LEGE privind aprobarea Programului special ”Județul Hunedoara – zonă turistică de interes național”

 Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. Se aprobă Programul special ”Județul Hunedoara – zonă turistică de interes national”, denumit în continuare Programul, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 2. (1) Implementarea Programului prevăzut la art. 1 se va realiza în etape de către Consiliul Județean Hunedoara și autoritățile locale de la nivelul celorlalte unități administrativ-teritoriale din județ, prin unul sau mai mulți operatori economici înființați în acest scop prin hotărâre a consiliului județean, individual sau în asociere cu alte persoane juridice române sau străine.

(2) Studiul de fezabilitate prevăzut în Program va fi supus spre avizare Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Ministerului Culturii şi Ministerului Finanțelor și va cuprinde inclusiv delimitarea parcurilor tematice propuse a se realiza în cadrul Programului.

Art. 3. Sursele de finanţare a Programului se constituie, după caz, din:

a) resurse ale autorităților administrației publice centrale și locale și ale persoanelor juridice prevăzute la art. 2 alin. (1), după cum urmează: echipamente, materiale şi servicii, precum şi disponibilități financiare, inclusiv alocații de la bugetul de stat și bugetele locale, în condițiile legii;

b) ajutoare financiare interne sau externe nerambursabile;

c) credite interne sau externe;

d) fonduri europene nerambursabile, caz în care cota de cofinanțare este de cel mult 10% din valoarea fiecărui proiect;

e) alte surse atrase în condițiile legii.

Art. 4. În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și administrației și al ministrului economiei, antreprenoriatului și turismului vor fi stabilite condiţiile privind monitorizarea implementarii Programului.

Art. 5. În bugetul de stat și în bugetele unităților administrative-teritoriale de pe raza județului Hunedoara vor fi prevăzute anual sume destinate finanțării Programului, în funcție de necesități și de calendarul de implementare.

Art. 6.  Programul va fi implementat în termen de maximum 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 7. Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea comună a Consiliului Județean Hunedoara și a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și cu avizul ministerelor prevăzute la art. 2 alin. (4), pot fi aprobate și alte obiective identificate, suplimentar față de cele de la pct. I din anexa la prezenta lege, precum și prelungirea termenului de implementare a Programului.

Art. 8. În termen de 90 de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului se vor aproba etapele de implementare a Programului care vor include entităţile responsabile, elementele-suport, termenele de finalizare şi modalităţile de monitorizare şi raportare a îndeplinirii respectivelor etape.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 și ale articolului 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE                                               PREȘEDINTELE

CAMEREI DEPUTAȚILOR                                           SENATULUI

ANEXA

PROGRAMUL SPECIAL

”Județul Hunedoara – zonă turistică de interes național”

Programul are drept scop lansarea unui produs turistic, cultural și social integrat prin promovarea unui parteneriat activ între reprezentanţii autorităţilor publice centrale şi locale, operatorilor economici cu capital de stat şi privat, sindicatelor, organizaţiilor neguvernamentale, agențiilor regionale, precum şi ai altor persoane juridice române sau străine.

În vederea respectării caracterului de produs turistic, cultural și social de interes naţional, precum şi a standardelor tehnice şi ecologice aplicate în Uniunea Europeană, Județul Hunedoara va încheia cu Guvernul, în termen de 30 de zile, un acord având ca obiect  realizarea etapizată a Programului în care vor fi stipulate toate obligațiile care revin Consiliului Județean Hunedoara și ministerelor implicate conform competențelor stabilite prin lege.

Acordul se încheie după aprobarea de către Guvern, în termen de 30 de zile, la propunerea comună a Consiliului Județean Hunedoara și a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a studiului de fezabilitate privind implementarea Programului.

I. Obiectivele Programului

Lucrările care se vor executa în cadrul Programului au în vedere realizarea următoarelor obiective:

1. Reabilitarea infrastructurii, prin construirea şi modernizarea unor drumuri, realizarea de alimentări cu apă și a canalizării aferente, alimentări cu gaze și energie electrică, stații de pompare și staţii de epurare a apelor uzate.

2. Reabilitarea şi revitalizarea fondului turistic existent al județului Hunedoara, inclusiv a obiectivelor din patrimoniul UNESCO, şi crearea în acest spaţiu a unei zone exclusiv turistic-culturale.

În acest sens se vor stabili:

a) condiţiile instituţionale de organizare a programului de investiţii, cu accent pe eficientizarea procesului de avizare, aprobare şi autorizare a investiţiilor;

b) condiţiile de încurajare a participării sectorului privat, român sau internaţional, în cadrul programului de revitalizare;

c) condiţiile de rezolvare a situaţiei locative a proprietarilor şi chiriaşilor – persoane fizice şi persoane juridice – din zonă;

d) regulamentele privind planurile urbanistice, clădirile, sănătatea, punerea în siguranta şi protecţia construcţiilor şi a valorilor cultural-istorice ale patrimoniului existent.

3. Construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea unuia sau mai multor parcuri tematice, în funcție de specificul și tradițiile locale.

4. Construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea unor instalaţii de transport pe cablu care să faciliteze accesul către parcurile tematice, după caz.

5. Construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea unor terenuri pentru practicarea sporturilor conform disponibilităților naturale locale.

6. Reconversia forţei de muncă disponibilizate existente în județ.

II. Implementarea Programului

Implementarea Programului se va face de către Consiliul Județean Hunedoara și autoritățile locale de la nivelul celorlalte unități administrativ-teritoriale din județ, prin unul sau mai mulți operatori economici înființați în acest scop prin hotărâre a consiliului județean, individual sau în asociere cu alte persoane juridice române sau străine

Forța de muncă necesară în vederea derulării Programului va fi asigurată în special din forța de muncă neocupată, existentă în aria geografică de implementare, precum și din specialiști în domeniu.

Operatorul/operatorii economici prevăzuți la art. 2 alin. (1) din lege  vor prezenta rapoarte tehnicofinanciare, semestrial sau ori de câte ori se solicită, la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, care vor asigura monitorizarea fiecărei etape de implementare a Programului în condiţiile prevăzute la art. 4 din lege.

La sfârşitul fiecărui an de implementare a Programului, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, cu avizul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Ministerului Culturii şi Ministerului Finanțelor, vor efectua o evaluare, selectând în acest scop un operator economic specializat în domeniu, care va întocmi un raport de evaluare şi va indica soluţii în cazul în care se constată abateri de la program.

Cheltuielile privind evaluarea vor fi suportate de către operatorul/operatorii economici prin intermediul căruia/cărora se realizează implementarea Programului.

EXPUNERE DE MOTIVE

Secţiunea 1.

Titlul proiectului de act normativ

LEGE privind aprobarea Programului special „Județul Hunedoara – zonă turistică de interes național”

Secţiunea 2.

Motivele emiterii actului normativ

1. Descrierea situaţiei actuale

Judeţul Hunedoara, destinaţie turistică de primă mărime a României, dispune un potenţial turistic ridicat, atât din punct de vedere al resurselor naturale, cât mai ales din cel al resurselor antropice, având un patrimoniu turistic de importanţă deosebită prin unicitatea la nivel naţional sau chiar european a unor obiective cu inestimabilă valoare culturală, istorică, arhitecturală, religioasă, geografică, biologică sau terapeutică. Această bogăţie turistică aduce judeţul Hunedoara în coordonatele de viziune strategică pe care documente precum Strategia de Dezvoltare Teritorială a României, Strategia pentru Dezvoltare a Regiunii Vest 2021-2027, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național al României 2007-2026, Strategia Naţionalã pentru Dezvoltare Durabilă a României 2030 şi Strategia de Naţională de Apărare a Ţării pentru 2020-2024 le urmăresc în ceea ce priveşte:
– păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea vieţii culturale,
– promovarea identităţii naţionale prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului natural şi antropic,
– asigurarea prin turism a unei dezvoltări economice sustenabile prin gestionarea judicioasă a resurselor şi asigurarea bunăstării cetăţenilor urmare generării de locuri de muncă stabile şi de oportunităţi pentru noi venituri,
– promovarea valorilor culturale românești și crearea condițiilor de afirmare și dezvoltare în context european și internațional,păstrarea nealterată a valorilor etnice, folclorului, obiceiurilor și tradițiilor poporului român și ale minorităților naționale,
– redefinirea rolului turismului în dezvoltarea unor domenii de importanţă deosebită pentru societate precum educaţia, sănătatea şi demografia, în contextul dinamicii accentuate a evoluţiei societale.  

Concentraţia de resurse arheologice şi culturale, precum şi diversitatea de atracţii turistice din judeţul Hunedoara sunt greu de regăsit în altă parte a ţării. Pe lângă vestitul Castelul de la Hunedoara și Cetatea Deva, se regăsesc aici cele două Sarmizegetuse, bisericile din piatră din Țara Hațegului, muzee unicat în Europa, precum cel al aurului de la Brad, Castelul din Carpați, deloc valorificat, cel mai mare baraj de arocamente din Europa – Gura Apelor, Râu Mare, staţiuni dedicate turismului balnear şi pentru sporturile de iarnă, turism rural, cultural și religios-ecumenic, un geoparc impresionant la Hațeg, agroturism și a doua zonă declarată oficial eco-turistică în România (Țara Hațegului), turism de hiking sau alpinism, cel mai mare parc național montan din România – Retezat cu vârfuri de peste 2000 de m și lacuri glaciare, precum şi trei obiective UNESCO: Rețeaua de cetăți fortificate dacice din Munții Orăștiei, Geoparcul Dinozaurilor și Parcul Național Retezat, județul Hunedoara fiind singurul din România cu trei obiective UNESCO, patru chiar, dacă îl socotim și pe Pera Bulz care face parte din patrimoniul imaterial UNESCO.  

Totuşi, judeţul Hunedoara mai are de parcurs paşi importanţi spre atingerea potenţialului turistic la maximumul său de capacitare, motivele fiind legate de-a lungul timpului nu numai de subfinanţare, cât şi de necesitatea existenţei unui cadru legislativ adecvat necesar protejării şi dezvoltării patrimoniului turistic din regiune.  

   

Resurse antropice

Teritoritoriul judeţului Hunedoara este un adevărat loc sacru al istoriei româneşti prin unicitatea sau raritatea resurselor antropice aflate aici.       

În regiune au fost descoperite importante urme de așezări omenești datând încă din Paleolitic, în urmă cu zeci de mii de ani. În peşteri precum  Bordul-Mare, Cioclovina sau Crăciuneşti s-au descoperit instrumente din silex şi os, vetre de foc, fosile de animale preistorice precum Ursus Spelaeus şi Equus Caballus. În nici o parte a României nu este atât de bine reprezentată epoca paleolitică precum în peşterile din Hunedoara. Din Neolitic au fost găsite numeroase urme ale Culturii „Starcevo-Criș”, o cultură străveche, una din cele mai vechi culturi neolitice din Europa. De asemenea, Cultura „Turdaș” este reprezentată de cele mai întinse urme de locuire, aproximativ 10 hectare, la Valea Nandrului, lângă Hunedoara, această cultură presupunându-se că a folosit pentru prima dată scrierea, cu peste o mie de ani înaintea Sumerienilor. De o valoare istorică deosebită sunt şi Culturile „Petrești” (cu 4500-5000 de ani în urmă) și „Coțofeni”, cea din urmă reprezentând perioada în care s-a extras și prelucrat pentru prima dată cuprul și aurul. Toate aceste culturi au lăsat urme ca nicăieri în altă parte a lumii.  

O etapă istorică de o extremă importanţă pentru istoria şi cultura ţării este perioada daco-romană, în judeţul Hunedoara existând o aglomare unică de capitale antice:  Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, ale căror ruine se află la 40 de kilometri unele de celelalte. Urmele stăpânirii lui Burebista şi a lui Decebal nu sunt nicăieri în altă parte atât de bine documentate precum cele lăsate pe dealurile de la Costeşti până la Grădiştea-Muncelului, cel mai însemnat punct al stăpânirii dacice. Acestea, împreună cu toate celelalte urme găsite pe întreg cuprinsul Hunedoarei fac dovada ocupării de către daci acestui ţinut cu câteva secole înainte de Christos şi până la cucerirea de către romani. La fel stă situaţia şi în ceea ce priveşte perioada ocupaţiei romane, urmele din acea perioadă, precum staţiunile militare, exploatările miniere, drumurile antice, monumentele de toate categoriile, obiectele numeroase şi diverse etc. fiind de o extraordinară importanţă istorică şi culturală. Toate la un loc sunt mărturia fără putinţă de tăgadă a continuităţii neamului românesc pe aceste plaiuri, ca singur popor băştinaş aflat aici încă de la plămădirea lui.       

Sarmizegetusa Regia (Sarmizegetusa Basileion),  ridicată la jumătatea secolului I î.Hr., a fost capitala și cel mai important centru militar, religios și politic al statului dac înainte de războaiele cu Imperiul Roman. Era centrul unui sistem defensiv strategic format din șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei (Sarmizegetusa Regia, Luncani-Piatra Roșie, Costești-Blidaru, Costești-Cetățuie, Căpâlna și Bănița) care a fost folosit ulterior de Decebal pentru apărare contra cuceririi romane. Era însoţită de un complex de sanctuare dedicate cultului soarelui şi observaţiilor astronomice, precum şi de o aşezare civilă, sanctuarele formând un calendar extrem de ingenios şi surprinzător de precis pentru acea epocă. Zona este unică şi prin faptul că aici au fost găsite cele mai multe comori dacice din aur. De altfel, Sarmizegetusa Regia a devenit, în ultimele decenii, locul celor mai importante descoperiri ar­heologice din România. Primele tezaure de aur au fost semnalate încă din secolul al XVI-lea, dar începând din anii 1990, multe piese de o valoare uriaşă au fost scoase la iveală de braconieri şi traficate pe piaţa neagră, în prezent cîteva zeci de kilograme de aur, în monede şi bijuterii antice, fiind căutate prin INTERPOL. Au fost recuperate totuşi, în ultimii ani, 1027 monede Koson din aur, 37 monede din aur de tip Lysimachos, 213 monede Koson din argint, 13 brăţări dacice regale de aur, două scuturi de paradă regale dacice din fier, decorate cu reprezentări de animale şi 12000 monede de argint şi bronz. Cu investiţii corespunzătoare în securizarea siturilor arheologice şi a comorilor rezultate din săpături, cu certitudine alfel ar fi stat situaţia în prezent.       

Situată la intrarea în valea apei Grădiștea, Cetatea Costești-Cetăţuie a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului, iar după distrugerea acestei a de către romani, ruinele ei au servit drept carieră de piatră pentru construirea castrului de la Bucium. De o valoare istorică deosebită sunt şi Cetatea dacică de la Costești-Blidaru din satul Costești, comuna Orăștioara de Sus, Cetatea de la Luncani-Piatra Roșie, aflată în apropierea satului Alunu, comuna Boșorod, precum şi Cetatea dacică de la Bănița din satul Bănița, comuna Bănița, în mod deosebit prin unicitatea construcţiei zidurilor acestor cetăţi, şi anume Murus Dacicus (Zidul Dacic). Murus Dacicus este denumirea dată unei metode de construcție pentru zidurile cetăților și fortificațiilor dacice, tehnica fiind dezvoltată înaintea cuceririi romane şi constând într-o combinaţie unică între metodele tradiționale de ziduri din Dacia și tehnici împrumutate din arhitectura militară greacă. Murus Dacicus au fost descoperite la cetățile de la Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Sarmizegetuza Regia (Grădiștea de Munte-Dealul Grădiștii), Grădiștea de Munte – Vârful lui Hulpe și cu modificări pentru a se adapta în teren la cetățile de la Bănița și Căpâlna. Având în vedere starea de degradare prin care trec de la an la an ruinele acestor ziduri, căutarea şi aplicarea unor soluţii de protejare şi restaurare, în vederea valorizării ulterioare din perspectică turistică, sunt obiective de o importanţă deosebită. În plus, fortificaţiile Vârful lui Hulpe şi Cugir au fost până în pezent extrem de puţin cercetate arheologic, deşi şi aici există un potenţial mare de obţinere de urme materiale prin excavare.  De menţionat este faptul că cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în anul 1999. Acest lucru face ca valoarea lor culturală să depăşească graniţele ţării.       

Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost întemeiată din porunca împăratului Traian de către generalul guvernator Decimus Terentius Scaurianus, între anii 108-110, şi a fost transformată în capitala noii provincii cucerită de armatele romane. În timpul împăratului Alexandru Sever a devenit metropolis. Până în a doua jumătate a secolului al III-lea, când a avut loc retragerea aureliană, a cunoscut o dezvoltare accelerată, arhitecturală şi economică. Complexul arheologic cuprinde o suită de construcţii cu o valoare extraordinară pentru cercetarea istorică şi pentru acurateţea datelor privind viaţa socială, religioasă, culturală, militară a acelor vremuri: Amfiteatrul (cel mai impunător edificiu al complexului, cu o capacitate de 5000 de oameni,  în incinta lui având loc lupte de gladiatori, reprezentații de teatru, declamații și alte manifestații publice), Templul zeiței Nemesis (din care au fost recuperate capiteluri de coloane și câteva table reliefate), Palatul Augustalilor (sediul ordinului augustalilor, o corporație influentă, care își recruta membrii din cadrul stratului înstărit al locuitorilor orașului şi unde s-au găsit mai multe obiecte şi inscripţii privitoare la viaţa aristocratică a capitalei), Templul lui Liber Pater, Templul zeilor Domnus și Domna, Sanctuarul zeilor Aesculapius și Hygia, Templul zeului Mithra, Templul zeilor palmireni, Templul Mare, Templul zeului Silvanus, Horreum (Hambarul public unde se stocau alimentele), Praetorum procuratoris (sediul procuratorului financiar al Daciei Apulensis), Forul lui Traian, Forum novum, Capitoliul, Insulele de locuinte de la vest de cele două foruri şi Necropola estică. De o valoare inestimabilă, complexul arheologic necesită imperios alocare de resurse, întrucât până în prezent, o mare parte din suprafața orașului antic nu s-a reuşit a fi excavată de către arheologi.       

Din perspectivă turistică, Ulpia Traiana Sarmizegetusa este unul dintre cele mai importante obiective la nivel naţional şi, alături de Sarmizegetusa Regia, de o aceeaşi importanţă, constituie repere cu încărcătură istorică şi simbolistică uriaşă pentru potenţialul de imagine pe cale îl pot aduce României. Dezvoltate şi promovate corespunzător, pot atrage surse de finanţare nerambursabile consistente din fondurile structurale europene în vederea construirii de structuri de primire turistice şi maximizarea fluxului turistic în zonă, cu efecte multiplicatoare ȋn sectoarele economice conexe, precum transporturile, construcțiile, agricultura, artizanatul și comerțul cu amănuntul,generând efecte benefice nu numai pentru creşterea calităţii vieţii cetăţenilor din zonă, ci şi la nivelul economiei naţionale.       

Castrul roman Micia este o importantă așezare antică situl arheologic aflându-se pe raza localității Mintia, în comuna Vețel, la aproximativ 10 kilometri distanță de municipiul Deva. Amplasat pe malul stâng al Mureşului, la granița vestică a provinciei Dacia, s-a dezvoltat un important centru militar şi economic, Micia, pe o suprafața de peste șase hectare. Nucleul aşezării romane l-a constituit castrul auxiliar, amplasat într-un punct strategic cheie pentru apărarea provinciei. Acesta cuprinde o așezare de epocă romană, care cuprinde o fortificație militară, așezarea civilă, precum și două necropole. Situl poate deveni un pilon de dezvoltare durabilă a comunității locale și un reper pe harta turistică a iubitorilor de istorie. Prin caracteristicile sale și prin potențialul său turistic și științific, dar și prin gradul de accesibilitate, situl de la Micia se individualizează, fiind unic în cadrul siturilor romane din provincia Dacia. Din păcate, situl roman a suferit mari distrugeri în 1806, când s-a construit șoseaua modernă Arad-Deva, între 1865-1879, când s-a construit calea ferată actuală și mai ales între anii 1969-1980, când a fost construită Termocentrala Mintia. Pe parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea numeroase monumente și piese din piatră de la Micia au fost deposedate de către familiile nobilire transilvănene și astăzi pot fi văzute pe domeniile castelelor și conacelor medievale de la Zam, Chimindia, Mintia, Rapolt, Brănișca și altele. Primele sondaje arheologice au fost întreprinse la Micia în 1847, iar din anii ’60 și până în prezent, cercetările arheologice în diferite zone ale sitului au continuat, însă constant a fost resimţită subfinanţarea.       

Alături de monumentele daco-romane, numeroase alte obiective turistice cu atribut de unicitate sau raritate fac din Hunedoara o regiune cu puternică valoare culturală la nivel naţional. Fortificaţiile medievale hunedorene, puţin cunoscute, din păcate, dincolo de graniţele judeţului, se numără printre cele mai interesante vestigii din ţară, în mod deosebit prin istoricul lor.       

Situat în centrul judeţului, în oraşul Hunedoara. Castelul Corvinilor (Castelul Huniazilor) este cel mai mare monument medieval din sud-estul Europei, singura construcţie medievală cu dublă funcţionalitate (militară şi civilă) din România nealterată de vreme şi unul dintre cele mai frumoase castele din lume. Este una dintre emblemele României, prezent în mai toate materialele de promovare turistică a ţării. În secolul XIV, Cneazul Voicu a primit o fortificaţie pe care fiul său, Iancu de Hunedoara, a transformat-o, începând cu anul 1441, în castel. Construcţiile au fost continuate de Matei Corvin pâna la 1480. A doua transformare a fost realizată intre 1613 şi 1629 de către Principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, iar între 1868 si 1873, turnurile au fost înalţate, acoperişurile au primit o nouă formă, atunci fiind definitivat aşa cum este şi astăzi. Castelul are 42 de încăperi, două terase, două poduri şi o suprafaţă construită de 7000 de metri pătraţi. Turnul Nou de Poartă are 72 de metri înalţime, celelalte patru turnuri apropiindu-se şi ele de această cotă. Castelul Corvinilor deţine singura pictură murală exterioară de Ev Mediu care s-a pastrat în România, iar interioarele mai păstrează încă picturi gotice de excepţie. Tot aici se găseşte şi singura pictură laică medievală din ţară. De asemenea, Sala Cavalerilor, Sala Dietei, Capela sunt locuri care arata extrem de bine conservate, contribuit la unicitatea impunătoarei construcţii. Castelul Corvinilor este şi locul în care ar fi fost întemniţat Vlad Ţepeş, sursă de inspiraţie pentru celebrul personaj Dracula. Grădina Castelului Corvinilor poartă urme de locuire încă din perioada paleolitică, neolitică și neolitică, din epoca bronzului, Hallstatt-ul mijlociu, dar și epoca dacică. Pot fi vizitate Capela, Loggia Matei, Fântâna, Turnul Capistrano. Sala Dietei, Aripa Bathlen, sala Cavalerilor, Galeria şi turnul NeBoisa, Terasa de artilerie, Palatul administrativ, precum şi Turnul vechi de poartă. Potenţialul cetăţenii din perspectiva turismului istoric şi cultural este inestimabil, însă şi turismul de film şi-a dovedit aici oportunităţile. Mai multe filme au fost turnate aici, precum “François Villon”, “Vlad Țepeș”, “Mihai Viteazul”, “Alexandru Lăpușneanu”, “David”, “Regii blestemați”, “Vlad”, “Jacqou le Croquat” şi “Blood Rayne”.       

De asemenea, şi pe locul Cetăţii Devei s-au descoperit urme valoroase de locuire din neolitic și din epoca bronzului, iar prezența unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică atestă rămășițele unei fortificații dacice. Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea Devei este una dintre cele mai importante fortificaţii de Ev Mediu din Transilvania şi a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea. Grație poziționării sale pe dealul care a ajuns să-i poarte numele (Dealul Cetății), fortăreața a fost un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, pe principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei. Istoria ei este una dintre cele mai tumultoase, plină de momente cheie cu importanţă deosebită în cadrul evenimentelor cruciale care au zdruncinat de-a lungul secolelor regiunea. Primul document despre cetate datează din 1269. Cetatea Devei apare menționată într-un act de danie al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care face o donație comitelui Chyl din Câlnic pentru vitejia arătată în lupta purtată sub zidurile Cetății Deva. La sfârșitul secolului al XIII-lea, cetatea devine reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde aceștia își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei. După 1315, cetatea reintră în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou, în secolul al XIV-lea ajunge administrată de comiți ai comitatului Hunedoara. În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt amintite ca „district militar valah”, iar cetatea avea în jurisdicție patru scaune (Deva, Ilia, Șoimuș, moșiile crișene și împrejurimile Bradului), care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi. În 1302, cetatea aparține voievozilor transilvăneni. În 1580 este întărită, aici câștigând lupta Török János împotriva pașei Kasim, dar capătă valoare militară în secolul al XVII-lea, după ce turcii cuceresc Oradea, cetatea de la Deva rămânând singura neocupată. În 1444, intră în posesia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. Familia Corvinilor își încheie stăpânirea asupra cetății și domeniului Devei în 1504. În a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen construiște în cetate un bastion care servea drept închisoare și loc de tortură, iar la baza sa ridică în stil renascentist un adevărat palat de locuit: Palatul Magna Curia. În 1657 a fost ocupată de otomani. În timpul răscoalei lui Rákóczi, în 1704, cetatea cade în mâinile curuților. Din 1713 încep lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară, de asemenea şi între 1717–1719, la fel şi în 1752. Împăratului Iosif vizitează cetatea de două ori, iar un an mai târziu după ultima sa vizită, în 1784, avea să izbucnească răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan. În acel moment, Cetatea Devei devine loc de refugiu şi apărare pentru nobilii maghiari, care se adăpostesc aici de frica răsculaților. Sub următorul proprietar, Pogány Franciska, cetatea cade rapid în ruină. În 1817, împăratul Francisc I și soția sa aflați în vizită în Transilvania, impresionați de frumusețea locului, au poruncit refacerea Cetății Devei. Lucrările au durat 12 ani. În timpul revoluției maghiare din 1848–1849, cetatea se afla în mâinile soldaților austrieci aflați sub conducerea comandantului Kudlich, iar în februarie 1849, aici au ajuns și revoluționarii conduși de Avram Iancu, ca prieteni ai austriecilor. Revoluționarii maghiari au reușit să ocupe cetatea, devenind astfel din cele trei cetăți ocupate de honvezi, după Buda și Arad. În dimineața zilei de 13 august 1849, magazia cu praf de pușcă a fortăreței explodează, cetatea fiind distrusă în mare parte. În 18 august 1849, aici capitulează generalul Bem în fața trupelor habsburgice. O renovare de proporţii a avut loc în anii 1950, cu ocazia cărora s-au conservat ruinele şi s-a ușurat accesul în fortăreață, iar astăzi cetatea este restaurată, însă mai necesită lucrări suplimentare destul de importante.       

Cele două cetăţi nu sunt singurele bijuterii medievale existente pe teritoriul Hunedoarei. Cetatea Colţ, Cetatea Mălăieşti, Turnul de la Răchitova sau Turnul Crivadiei sunt puncte cu deosebită valoare istorică şi turistică, în mod deosebit prin amplasarea în peisaje care pot fi considerate fără exagerare ca fiind de basm. Din Cetatea Colţ, ale cărei începuturi datează din anul 1359 şi despre care se spune că a inspirat vestitul roman al lui Jules Verne, Castelul din Carpaţi, au rămas nişte ruine şi eforturile de atragere de fonduri pentru reabilitare nu au avut succes, dar amplasarea ei pe stâncile de la intrarea în defileul Râușorului, o face extrem de atractivă pentru turiştii iubitori de reliefuri aspre. La fel şi Turnul Crivadiei care a fost o fortificaţie în adevăratul sens al cuvântului şi care este un loc cu o privelişte ameţitoare, dată fiind amplasarea la buza prăpastiei Cheilor Crivadiei. Ruinele unor curți cneziale sunt vizibile şi la Râu de Mori și la Sălașu de Sus, de asemenea cu potenţial turistic ridicat, dar insuficient puse în valoare. Puţin cunoscută este şi Cetatea regală a Hațegului, în fapt doar un turn hexagonal cu latura de 6,2-6,3 metri, înconjurat de un șanț de apărare și un val de pământ, care a avut în perioada medievală principalul rol militar și politic în Țara Hațegului. Fortificația este situată la circa patru kilometri de orașul Hațeg, pe teritoriul satului Subcetate, din hotarul comunei Sântămărie-Orlea. Astăzi este o ruină, relativ greu accesibilă, lucru care o şi face extrem de atractivă pentru sporturi de căţărare şi alpinism. Prima atestare documentară atestarea documentară a unui comite de Hațeg, la 1276, dar, mai ales, similitudinile dintre turnul de la Hațeg și cel al cetății regale a Visegrad-ului, ridicat la 1256, dau această perioadă ca fiind cea de construcţie. Cetatea Hațegului era locul de unde castelanul administra teritoriul districtului hațegan, în numele regalității ungare.       

Lista monumentelor istorice cu valoare de unicitate sau raritate cu un extraordinar potenţial turistic este completată de suita de lăcaşe de cult hunedorene. În Hunedoara se găsesc cele mai vechi biserici de piatră românești, datând din secolele XII-XIII: Biserica din Streisângeorgiu, Biserica din Densuș, Biserica din Peșteana, Biserica din Ostrov, Biserica din Sântămăria-Orlea şi Biserica din Strei. Biserici la fel de valoroase, datate ceva mai târziu, sunt cele din Sânpetru, Râu de Mori sau Suseni (Biserica Colț).       

Biserica Sânioni, Schitul Straja, Mănăstirea Crişan-Vaca, Mănăstirea franciscană din Baia de Criş completează şiragul de perle arhitecturale cu inestimabilă valoare spirituală care oferă unicitate judeţului Hunedoara.       

Situată la 10 km de Hațeg, Biserica Ortodoxă Densuș, unică în peisajul românesc, este considerată cel mai vechi lăcaș din piatră în care se mai țin slujbe și astăzi. Despre originea acestei construcții atipice au fost avansate mai multe ipoteze: pe placa de la intrare se vorbește despre o zidire din secolul al XIII-lea, perioadă ce corespunde cu cea a istoricului Constantin C. Giurescu, care o plasează în 1280; alții cred că s-a ridicat pe ruinele unui templu închinat zeului Marte; preoții susțin că ea poartă urmele dacilor și ar fi fost închinată lui Zamolxe (sec. II) sau că, dată fiind amplasarea ei în inima regatului, la câțiva kilometri de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Felix, ar data din secolele III-IV creștine, cel mult sec. VI. Cercetările arheologice au stabilit cu certitudine că partea inferioară a pereților naosului și altarului aparțin secolului al X-lea. Construită din piatră brută de râu, marmură, lespezi și din blocuri de piatră aduse de la Sarmizegetusa, un conglomerat aparținând mai multor epoci, biserica din Densuș oferă un aspect unic din punctul de vedere al arhitecturii și al altor detalii singulare: un altar amplasat la sud (toate bisericile îl au spre est), acoperiș din piatră, naos pătrat, suprapus central pe un turn sprijinit de patru stâlpi masivi, picturi murale în interior (multe distruse), pruncul Iisus îmbrăcat în straie populare românești, pictat pe unul dintre stâlpi etc. Nu degeaba, când vine vorba despre această construcție, epitetele curg: „cel mai ciudat sanctuar al omenirii“; „minunea din Țara Hațegului“; „fără pereche între construcțiile românești“; „bijuteria arhitectonică a lumii Templum Valachicum Antiquum“. Înainte de 1989, imaginea bisericii se afla pe unul dintre cele mai răspândite timbre poștale, cel cu valoarea de 40 de bani.       

Biserica Rotonda sau Rotonda medievală (reformată) sau Capela romanică de la Geoagiu a fost construită în secolele XI – XII, în vremea regelui Ladislau I al Ungariei (1077-1095), fiind unică în arhitectura religioasă transilvană și singurul edificiu care s-a păstrat, de când a fost ridicat și până în zilele noastre, într-o formă apropiată de cea originală. Primii proprietari au fost nobilii Ákos care stăpâneau zona Geoagiu la acea vreme. Există legenda conform căreia Biserica Rotondă ar fi fost ridicată de cavalerii templieri la sfârșitul Cruciadei a II-a, la întoarcerea de la Ierusalim pe drumul roman care străbătea Valea Geoagiului, mai ales că pe un clopot care se află în interior și care datează din acea perioadă se regăsesc aplicate câteva cruci și două chei papale. Este alcătuită dintr-o navă circulară, continuată spre răsărit cu o absidă semicirculară. Lungimea construcției pe axa est-vest este de 7 m în interior și de 9 m în exterior. Ca materiale de construcție s-au folosit cărămidă romană și piatră de râu. Lăcașul este singura rotondă din țară care se mai află în picioare și poate fi vizitată. Toată zona din jurul Rotondei este acoperită de un cimitir, în care, până în prezent, au fost depistate, dezvelite şi cercetate, un număr de aproape 200 de morminte în interiorul construcţiei şi în exterior. În interiorul Rotondei au fost găsite 46, toate fiind înmormântări în cursul Evului mediu. Interesant este faptul că foarte multe schelete găsite în Rotondă aparţin unor copii mici, unii fiind chiar nou născuţi.       
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Strei datează din secolul al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea, fiind unul dintre cele mai vechi și reprezentative monumente de arhitectură din Transilvania şi din ţară. Lăcașul de cult se află la aproximativ 14 kilometri distanță de Simeria și la doar trei kilometri de orașul Călan. Biserica este construită în mijlocul vechiului cimitir al satului Strei, iar prima menționare istorică a bisericii are loc în anul 1392. Lăcașul de cult a fost construit dintr-un turn cu clopotniţă, care a încorporat în exterior un fragment de sarcofag roman dintr-o navă scurtă cu plafon cu scânduri şi dintr-un altar patrulater, distribuite de-a lungul axei Vest – Est. Turnul clopotniţei, având trei etaje, este impresionant prin vigoarea zidăriei cu tentă aurie, prin decoraţia de nobilă sobrietate. Picturile bisericii reprezintă unul din cele mai vechi şi preţioase ansambluri de pictură medievală din România. Inițial, biserica a fost pictată atât în interior, cât și în exterior. Între anii 1970 – 1972, monumentul a fost restaurat de Direcția Monumentelor Istorice, fiind restaurat și consolidat valorosul ansamblu mural, care se păstrează în absida altarului, în naos pe pereții de est, sud și fragmentar pe cel vestic la parterul turnului clopotniță, iar la exterior pe fațadele de răsărit, sud și în luneta portalului de la turnul clopotniță. Pictura murală interioară se păstrează încă, însă nu în totalitate și nu în foarte bună stare de conservare. În Sfântul Altar se distinge scena cu Hristos Arhiereu și cortegiul Apostolilor, iar în nava apare Buna Vestire, Sfântul Nicolae și alți sfinți.       

Mânăstirea Prislop nu este la fel de veche ca biserica din Densuș, dar este  mult mai cunoscută la nivelul întregii țări, ea adunând anual sute de mii de credincioși. Aceștia vin, în special, pentru a se ruga la mormântul Părintelui Arsenie Boca, supranumit și Sfântul Ardealului, dar și pentru liniștea și priveliștea de care se bucură această zonă. Biserica de aici datează din secolul al XVI-lea și a fost declarată monument istoric. Specialiștii o consideră una dintre cele mai importante biserici ortodoxe din Transilvania, dar și din întreaga țară. Așezământul de la Prislop este situat în imediata apropiere a localității Silvașu de Sus, la aproximativ 30 de kilometri distanță de orașul Hunedoara și circa zece kilometri de orașul Hațeg. Este denumită și „Silvaș” după satul Silvașu de Sus întâlnit ca mențiune pentru prima dată în documente din anul 1360 şi se pare că pământurile e care se află mănăstirea aparținuseră familiei nobililor de Ciula, însă nu există date exacte, scrise, despre un eventual ctitor al lăcașului de cult. La aproximativ 200 de metri distanţă de biserică se găsește un loc denumit „La Mănăstirea Bătrână”, care dovedește practic existența unei vechi mănăstiri din lemn în zonă. Aproape de mormântul Părintelui Arsenie Boca poate fi vizitată și chilia săpată într-o stâncă, în secolul al XVI-lea. Aceasta a fost realizată de Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, iar peștera sa (una extrem de mică pentru ca cineva să locuiască efectiv), acolo unde a dus o viață de pustnic, după ce s-a retras din viața mănăstirii, este numită astăzi „Casa Sfântului”, fiind și ea un loc de pelerinaj pentru credincioșii care ajung aici. În secolul al XVI-lea mănăstirea ajunge în ruină, dar este rezidită, în anul 1564, de domnița Zamfira, fiica lui Moise Voievod, din Țara Românească. Piatra funerară a Zamfirei, a rezistat vremurilor, până în zilele noastre. Un secol mai târziu a fost întemeiată la Prislop o școală pentru preoți și tot atunci este semnalată prezența cunoscutului Sfânt Ioan de la Prislop. Din secolul al XVIII-lea, mănăstirea devine una greco-catolică, iar 1948 revine la ortodocși. Starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, considerat „înainte văzător cu duhul” și făcător de minuni, mai ales după ce tot mai mulți oameni care fie au discutat cu părintele, fie s-au rugat lui, au mărturisit că rugile și dorințele le-au fost îndeplinite. După ce lăcașul s-a transformat în mănăstire de maici (la mijlocul anilor 1950), a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu forțat la București. A murit la Sinaia în 28 noiembrie 1989, însă a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop.       

Pe lista unicatelor din Hunedoara care impun protejarea printr-un cadru legislativ adecvat se află obiective cu potenţial ridicat de turism industrial, cum este Furnalul de la Govăjdia. Furnalul a reprezentat, la vremea construirii lui, în vremea Imperiului Austro-Ungar, între anii 1806-1810, pe amplasamentul unor foste ateliere de prelucrare a fierului care funcţionau încă din 1674, o premieră tehnologică de referinţă: era primul furnal cu flux continuu din Europa şi al doilea din lume. Potenţialul turistic este dat în primul rînd de legenda conform căreia aici s-ar fi realizat o parte dintre piesele folosite la construcţia Turnului Eiffel, iar interesul european pentru monument a fost demonstrat prin faptul că furnalul a fost prezentat la expoziția universală de la Paris din 1889. Astăzi, deşi uzina de la Govăjdia a ajuns în paragină, furnalul se menţine aproape intact, însă necesită fonduri suplimentare de restaurare pentru includerea într-un circuit turistic.       

Într-o situaţie oarecum mai bună se află „Satul de marmură” Alun din comuna Bănila, unic în Europa, astăzi însă aproape complet părăsit. Din cariera de marmură aflată la intrarea în sat au fost construite fundaţiile şi beciurile caselor şi drumul de 10 km. Din aceeaşi carieră a fost extrasă şi o parte din marmura folosită în Casa Poporului şi la construcţia mai multor biserici din regiunea Hunedoarei, cele mai mari fiind catedrala Ghelari şi catedrala din Centrul vechi al Hunedoarei. Drumul de marmură este unic în România, bucățile de marmură fiind aşezate atât de bine încât acesta a rezistat până în zilele noastre. În satul care acum este aproape părăsit se află şi o biserică unicat în țară și a doua din Europa, construită integral din marmură, ridicată între anii 1937 și 1939. Tot aici există și o veche biserică de lemn, de secol XVII, monument istoric, care face parte din cele 60 de biserici din România incluse de Europa Nostra pe lista celor mai periclitate monumente din Europa. Din pictura realizată în secolul al XVIII-lea de Ion Zugrav din Ardeu se mai păstrează unele fragmente, iar după deteriorarea în timp, lăcaşul a fost împodobit cu xilogravuri. Se mai păstrează clopotul turnat în 1713, unele candele şi o cădelniţă din bronz, precum şi un sfeşnic-pom pentru iluminatul cu lumânari. Biserica a fost consolidată în anii 1782 şi 1967-1968, cu excepţia picturii murale. Insuficient valorificat din punct de vedere turistic, satul Alun poate fi transformat într-unul dintre cele mai atractive locuri din zonă şi chiar din ţară.        

Rezervația de Zimbri Hațeg a fost înființată de silvicultorii români în 1958, când a fost adusă în România prima pereche de zimbri din Polonia, fiind astfel reintrodusă specia la două secole după dispariția sa de pe teritoriul țării. În 1963 a mai fost adusă o pereche de zimbri tot din Polonia, iar în 1966 s-a ajuns, prin înmulțire, la 8 exemplare. Din acest nucleu de zimbri au fost transferate, în timp, mai multe exemplare în mai multe zone ale țării, unele fiind eliberate în natură. În prezent, în Rezervația de Zimbri Hațeg a Ocolului Silvic Retezat se află 9 zimbri, 4 femele și 5 masculi. Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 50 de hectare, acoperite cu păduri de carpeni, stejari şi brazi şi este printre puţinele locuri din Europa unde trăieşte zimbrul (bison bonasus), această specie care a dominat pădurile de foioase din Europa medievală fiind aproape disparută. Mai există astăzi doar 3600 de zimbri la nivel mondial.       

Judeţul Hunedoara este unul dintre puţinele locuri din lume în care pot fi vizitate toate cele trei tipuri de situri de importanţă internaţională, recunoscute şi promovate de UNESCO: un sit cuprins în Lista Patrimoniului Mondial, reprezentat în judeţ de Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, un teritoriu protejat în Programul Omul şi Biosfera, respectiv  Rezervaţia Biosferei Retezat şi un geoparc internaţional UNESCO, reprezentat de Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.       

Geoparcul Dinozaurilor se află în partea sud-vestică a judeţului Hunedoara, pe teritoriul administrativ al oraşului Haţeg şi pe cele ale comunelor Baru, Densuş, General Berthelot, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sarmizegetusa, Sălaşu de Sus, Sântămăria-Orlea şi Toteşti. Se întinde pe o suprafaţă de 102 392 ha şi cuprinde o suită de rezervaţii naturale: Paleofauna reptiliană Tuştea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaştina de la Peşteana, Calcarele de la Faţa Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuş, Fânaţele cu narcise Nucşoara şi Fânaţele Pui. Geoparcul se suprapune cu situl Strei – Haţeg (24.968 ha) care conservă cinci habitate naturale de interes comunitar (păduri dacice de stejar şi carpen, păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, pajişti stepice subpanonice şi peşteri în care accesul publicului este interzis) şi protejează o mare diversitate floristică şi faunistică, atât la nivel de specii, cât şi la nivel de ecosisteme terestre. În plus, geoparcul cuprinde atît elemente de interes geologic, cât şi de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural, însă ceea ce personalizează acest teritoriu sunt siturile cu resturi de dinozauri.     

Dinozaurii pitici din Depresiunea Haţeg sunt unici în lume, importanţa ştiinţifică şi atractivitatea lor derivând din descoperirile de cuiburi cu ouă şi embrioni de dinozauri, de urme ale unor mamifere contemporane dinozaurilor şi ale unei reptile zburătoare (Hatzegopteryx) din grupul pterozaurilor. Tot aici pot fi găsite exemplare de melci şi scoici provenite din punctele fosilifere de la Lăpugiu de Sus şi Buituri, eşantioane de impresiuni foliare, insecte şi peşti descoperite în situl fosilifer de la Tampa şi resturi osteologice aparţinând diferitelor specii de mamifere pleistocenice. Dar cele mai importante exponate sunt, desigur, fragmentele osteologice descoperite în rezervaţia paleontologică de la Sânpetru, în Ţara Haţegului, care aparţin unor vertebrate maastrichtiene (vertebrate din Cretacicul superior), incluzând dinozaurii pitici.  Peste 10 specii diferite de dinozauri au trăit aici. Un alt unicat din Geoparcul Dinozaurilor este un mamifer mic de la care s-a păstrat un craniu complet, lucru extrem de rar în cazul mamiferelor din timpul Cretacicul superior, numit Kogaionon Ungureanui după denumirea muntelui sfânt al dacilor şi după numele geologului Costin Ungureanu. Din preistoria Haţegului se mai pot aminti Balaurul bondoc, un dinozaur prădător, cu corpul acoperit cu pene şi Theriosuchus sympiestodon, un crocodil primitiv care trăia în Haţeg în urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani.       

„Un monument naţonal în arta parcurilor”, aşa cum îl consideră specialiştii, Arboretumul Simeria a început să prindă contur pe la începutul secolului al VIII-lea prin amenajarea zăvoaielor naturale din lunca Mureşului în stil peisager. Este o rezervaţie dendrologică şi peisageră cu valoare de unicat pentru patrimoniul naţional şi adună cea mai veche şi mai valoroasă colecţie de plante lemnoase autohtone şi exotice din ţară. Este al treilea ca mărime din Europa și pe locul 11 în lume, numărând peste 2500 de exemplare excepționale. Primele specii exotice au fost introduse pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Într-o lucrare datând din 1763 (cel mai vechi document de atestare al parcului) se vorbeste despre o alee plantată cu castani, iar conform unei lucrări din 1860, tot în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost introdus salcâmul, aceasta fiind se pare cea mai veche experimentare a speciei în ţara noastră. Colecţia dendrologică a parcului moştenită de la vechii proprietari se ridica la peste 250 exemplare, iar în prezent există 2165 exemplare.       

Lacul Cinciş se află la o distanță de numai 6 kilometri de municipiul Hunedoara, la doar 300 de metri în amonte de confluența cu Râul Runcu și este, astăzi, principala zonă de agrement a Hunedoarei. În 1962, auutorităţile decid să-i mute pe cei câteva sute de locuitori din cinci sate și cătune – Cinciş-Cerna, Valea Ploştii, Baia lui Crai, Moara Ungurului şi Ciuleni –  într-o localitate nou construită pe dealul Iuba, satul Cinciş, pentru a amenaja un lac de acumulare care putea satisface nevoia industrială de apă a combinatului siderurgic din Hunedoara. În doar 14 luni, între 1963 şi 1964, barajul Cinciş este construit şi locul inundat. Apele au acoperit atunci şi bisericile locului, la fel şi cimitirele din care morţii fuseseră şi ei strămutaţi. Un mileniu de istorie a acelor locuri a pierit sub ape, primele atestări documentare existând încă de prin anii 1360. Un element interesant este faptul că una dintre biserici, dată încă din secolul al XV-lea, poate fi văzută şi astăzi, când nivelul apelor este scăzut, în coada barajului. Lacul are o suprafață de circa 867 hectare, înălțimea totală a barajului care a dus la formarea lui, beton în arc, este de 48 de metri, iar adâncimea apei poate ajunge și la 30 de metri. Malurile, în proporţie de peste 50%, sunt acoperite de nisip, restul fiind habitate în stare naturală. Principalele specii de pești care populează cele 43,5 milioane metri cubi de apă sunt crapul, știuca, amurul, șalăul şi carasul.        În patrimoniul turistic antropic al Hunedoarei există şi o suită de muzee, unele dintre acestea cu valoare de unicat la nivel naţional sau chiar european, altele cu o profundă încărcătură istorică.       

Panteonul Moților de la Țebea este, de fapt un complex de monumente şi un cimitir al eroilor situat lângă Drumul European E79, în comuna Baia de Criș. Complexul cuprinde mai multe obiective cu o extraordinară dimensiune simbolică legată de lupta moților pentru libertate și echitate social. În cimitir, pe lângă biserica satului Țebea, se află mormintele lui Avram Iancu, Ioan Buteanu și Simeon Groza, revoluționari de la 1848, Gorunul lui Horea, Gorunul lui Iancu, dar și morminte și cruci commemorative ale eroilor din Războiul de Independență al României și din cele două Războaie Mondiale și două tunuri din războiul de la 1877. Mormântul lui Avram Iancu este considerat inima complexului, iar în imediata sa apropiere se află rămășițele gorunului lui Horea, sub care acesta a lansat chemarea la Răscoala din 1784. Biserica actuală este o construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar ea a fost ridicată pe locul unde, odinioară, exista o biserică moțească din lemn. Biserica Panteonului Moților, sfințită la 20 septembrie 1896, este cunoscută drept “Biserica cu tricolor”. Aceasta este singura biserică din România care expune simbolul național, care au fost pictate în interior, pe tavan. Clopotul de bronz al bisericii din lemn care se afla odinioară aici a fost turnat în 1845, acesta fiind clopotul care a anunțat moartea lui Avram Iancu. Aici se află şi 18 morminte ale unor eroi necunoscuți din Primul Război Mondial și 72 de morminte ale unor luptători a căror identitate este cunoscută, alăturate formând 1872, anul în care a murit Avram Iancu. În ceea ce priveşte Gorunul lui Horea, nu există confirmare istorică, dar se spune că mâna dreaptă a lui Horea ar fi fost îngropată la rădăcină. S-a estimat că gorunul are în jur de 800 de ani. În prezent, mai există doar sarcofagul de beton al trunchiul de 9 metri înălţime, având la bază 12 metri în circumferinţă, cu scoarţă naturală 10-15%. Din ramura ruptă în 2005 s-a cioplit o cruce de 1,8 m, Crucea lui Horea, care a fost amplasată la aproximativ 15 metri de mormântul lui Avram Iancu.       

Casa-muzeu Avram Iancu din Baia de Criş şi Muzeul memorial Aurel Vlaicu din satul care, actualmente, poartă numele marelui inventator, și care aparține de orașul Geoagiu, sunt două case memoriale a căror valoare culturală şi turistică depăşeşte cu mult dimensiunea de interes judeţean.       
Simbol al orașului Brad din județul Hunedoara, Muzeul Aurului este unic în Europa și al patrulea în lume după cele din Columbia, Taiwan și Peru. Are în vitrinele sale peste 2000 de exponate din aur nativ şi mai mult de 1000 de eşantioane minerale, toate cu o valoare inestimabilă, adunate nu numai din exploatările din Munţii Apuseni, ci şi de pe întreg globul. Se găsesc aici piese rare scoase din adâncurile pământului chiar în formele pe care le putem vedea astăzi şi, de exemplu, doar una dintre Şopârlele de aur, în greutate de 4,5 grame, a fost evaluată la 2 milioane de lire sterline în anul 1937, la valoarea valutei de atunci. Harta României, Dansatoarea de flamenco, Balerina, Aripile îngerului, Pana lui Eminescu, Ursul Fram, Căţelul, Pisica, Copacul vieţii, Tunul lui Avram Iancu, Leul, Crustaceul sau Dinozaurul sunt alte câteva exponate fascinante din colecţia care conţine piese rare, multe unice în lume, precum un cristal pentagonal, unele ajungând să fie expuse expoziţiile internaţionale vestite de la Paris (1937) şi München (2003). Niciunul din exponate nu a fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier, acesta fiind unul dintre elementele speciale care definesc unicitatea Muzeului.       

De asemenea, Muzeul Momârlanului din Petroşani, Muzeul Mamei din Petrila, Muzeul Mineritului din Petroşani, Bastionul Roşu din Ilia, Muzeul Satului Tradiţional din Orăştie, Muzeul Trenuleţelor Valentin Banciu, Muzeul Textilelor din Băiţa, Muzeul Casa Breslelor Hunedorene, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Muzeul Mineral Toda sunt doar o parte dintre muzeele deosebite din Hunedoara.       

Toate resursele antropice enumerate mai sus sunt obiective cu caracter de raritate sau unicate la nivel naţional şi unele la nivel european, însă patrimoniul turistic antropic nu se opreşte aici şi în judeţul Hunedoara există numeroase alte obiective turistice. Castelul Bethlen (Magna Curia) din Deva, unde se află Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Mănăstirea Franciscană, Castelul Kendeffy şi Biserica reformată din Sântămăria-Orlea, termele antice Aquae de la Călan, staţiunile balneare Geoagiu Băi şi Vaţa de Jos sau staţiunile montane Parâng şi Straja sunt doar o parte din punctele turistice deosebite ale judeţului.       

De asemenea, judeţul nu duce lipsă nici de manifestări cultural-artistice vestite, printre acestea numărându-se Festivalul de fete de pe Dealul Găina, Festivalul   de  la  Ţebea, Festivalul   de   la   Costeşti, Festivalul   de   Folk   din   Brad, Festivalului Filmului Turistic sau Festivalul de Folk din Poienita Voinii.        

Un al domeniu de atracţie este gastronomia tradiţională: micii stropiţi cu vin, virşli, ţuica de la Răchitova sau haioş – cornuleţe de Haţeg fiind căutate de turiştii care ajung în judeţ.  

Resurse naturale

Judeţul Hunedoara prezintă şi avantajul unor resurse naturale extrem de valoroase, care pot fi valorificate corespunzător prin intermediul circuitelor turistice cu sprijinul unui cadru legislativ menit să impulsioneze demersurile în acest sens.  Este acoperit în proporție de peste 70% de ecosisteme naturale și seminaturale (vegetație forestieră, pășuni și fânețe naturale, râuri și lacuri). Relieful, predominant deluros şi muntos, a determinat o dezvoltare antropică accentuată doar în lungul principalelor cursuri de apă şi în depresiunile largi, în rest, amprenta umană asupra naturii a fost discontinuă în timp şi suprafaţă, speciile de floră spontană şi faună sălbatică putând să-şi ocupe habitatele tipice.  

Cea mai importantă rețea de situri la nivel european pentru protecția naturii este Rețeaua ecologică Natura 2000, acoperind aproximativ 20% din teritoriul Uniunii Europene şi aproximativ 17% din teritoriul României. Pe termen lung, scopul său este de a conserva habitatele şi speciile de interes comunitar pentru care au fost desemnate siturile Natura 2000. Reţeaua ecologică Natura 2000 asigură beneficii economice şi sociale, susţine şi promovează practicile tradiţionale. Dezvoltarea durabilă la nivel local şi regional este promovată de Directiva Habitate prin asigurarea unor cerinţe economice, sociale şi culturale, permiţând desfăşurarea activităţilor care nu afectează în sens negativ conservarea habitatului sau speciilor pentru care a fost declarat situl. Pentru acest lucru, însă, este nevoie ca la nivel naţional legislaţia în vigoare să respecte Directiva, iar protejarea şi mai ales dezvoltarea turistică în regiunile înscrise în Natura 2000 să se facă în concordanţă.     

Regiunile hunedorene înscrise in Natura 2000 sunt: Cheile Cernei (100% procent de ocupare pe teritoriul judeţului), Dealul Cetăţii (100%), Cheile Glodului, Cibului şi Măzii (100%), Defileul Jiului (100%), Măgurile Băiţei (100%), Muntele Vulcan (100%), Grădiştea Muncelului Ciclovina (100%), Frumoasa (1%), Defileul Mureşului Inferior (100%), Nordul Gorjului de Vest (100%), Parâng (1%), Pădurea Bejan (100%), Retezat (100%), Strei -Haţeg (100%), Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna (100%), Ţinutul Pădurenilor (100%), Defileul Mureşului Inferior – Dealurile Lipovei (11,2%), Domogled – Valea Cernei (1%) şi Munţii Retezat (100%).       

În ceea ce priveşte rezervaţiile şi monumente ale naturii IUCN – International Union for Conservation of Nature, toate cu potenţial turistic uriaş, în judeţul Hunedoara se află următoarele: Apele mezotermale Geoagiu-Băi, Arboretumul Simeria, Calcarele de la Fața Fetii din Râu de Mori, Calcarele de la Godinești, Calcarele de la Boiu de Sus, Cheile Crivadiei, Cheile Cernei, Cheile Jiețului din Petrila, Cheile Ribicioarei și Uibăreștilor,  Cheile Madei din Balșa, Cheile Taia din Petrila, Complexul carstic Ponorâci-Cioclovina, Codrii seculari pe Valea Dobrișoarei și Prisloapei, Dealul Cetății Deva, Dealul Colț și Dealul Zănoaga, Fânețele cu narcise Nucșoara,  Fânațele Pui, Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Locul fosilifer Lăpugiu de Sus, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru,  Măgura Uroiului din Simeria, Măgurile Săcărâmbului,  Mlaștina de la Peșteana, Muntele Vulcan,  Pădurea Bejan din Deva, Pădurea Chizid din Hunedoara,  Pădurea Pojoga din Zam, Pădurea Slivuț din Hațeg, Piatra Crinului din Petroșani, Peștera Bolii din Petroșani,  Peștera Cizmei din Ribița, Peștera cu Corali din Câmpu lui Neag, Peștera Tecuri din Baru, Peștera Șura Mare din Pui, Peștera Zeicului din Câmpu lui Neag,  Paleofauna reptiliană Tuștea, Podul natural de la Grohot, Rezervația științifică Gemenele din Râu de Mori, Tufurile calcaroase din Valea Bobâlna şi Vârful Poieni din Sălașu de Sus.       

Parcul Naţional Retezat, unul dintre cele mai căutate și mai umblate arii montane din România, este una dintre zonele hunedorene în care potenţialul turistic poate fi crescut substanţial, dată fiind existenţa unor elemente geografice, biologice, speologice, şi mineralogice cu caracter unic. Parcul se suprapune, ca întindere, pe grupa munţilor Retezat – Godeanu. Masivul Retezat, cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpaților românești, este încadrat de depresiunile Petroşani şi Haţeg și oferă o mare diversitate a formelor, ceea ce conferă peisajului specificul care-l face ușor de recunoscut din orice vedere sau fotografie. Cel mai înalt vârf este Peleaga (2509m), urmat de Păpuşa, care este cu doar un metru mai mică. În Parcul Naţional Retezat, supranumit Tărâmul cu Ochi Albaştri, se găsesc aproximativ 38% din lacurile glaciare din România, întinse pe cele aproape 40 000 de hectar ale Parcului. Formate în majoritate în urma topirii foştilor gheţari alpini şi alimentate permanent de zăpezile de pe creste sau de izvoarele subterane, cele peste 80 de lacuri sunt spectaculoase. Lacul Bucura, bunăoară, este cel mai întins lac glaciar din România cu o suprafață de 8,9 hectare, lacul Zănoaga este cel mai adânc lac glaciar din țară, cu o adâncime de 29 metri, iar Tăul Țapului este cel mai pitoresc lac din Retezat, fiind singurul care are o insuliță cu ochi verzi de jneapăn. Tăul Porţii este lacul glaciar aflat la cea mai mare altitudine din Munții Retezat, la o altitudine de 2260 metri, pe una din cele mai inalte trepte a circului glaciar Bucura. Retezatul prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică etrem de diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre, acesta adăpostind aproape 1190 de specii de plante superioare, 90 de specii taxoni endemici, 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 de specii de mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii amfibieni. Însă, presiunea antropică asupra sitului este una destul de ridicată, vulnerabilitatea ariei naturale fiind cauzată de mai multor factori umani: drumul național DN66 ce străbate o parte a parcului, turismul necontrolat (campare în locuri neamenajate, poluare cu resturi menajere, zgomot), braconajul, pescuitul, pășunatul, exploatările forestiere ilegale ce duc la suprimarea unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole și practicarea sporturilor extreme precum mountain-bike, zbor cu parapanta, mașini de teren, ATV-uri şi motociclete ce perturbă arealul.       

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective (lăcașuri de cult, cetăți, muzee, situri arheologice, arii naturale) de interes istoric, cultural și turistic: Biserica cnezilor Cândea din Suseni, Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Clopotiva, construcție secolul al XIX-lea şi monument istoric, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Clopotiva, Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara, Biserica cnezilor Cândea din Suseni, Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Ostrov, Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș, Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Ponor, Biserică parohială reformată din Râu Alb, Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Râu de Mori, Biserica Nemeșilor din Sălașu de Sus, Biserica de zid Sfinții Atanasie și Chiril din Sălașu de Sus, Curtea nobiliară a Cândeștilor din Râu de Mori, Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus, Ansamblul Cetății Mălăiești din satul omonim (Donjon și zid de incintă), toate fiind monumente istorice. De asemenea, în vecinătate există şi situl arheologic de la Ohaba-Ponor (Neolitic, Cultura Criș, Neolitic, Paleolitic), precum şi ariile protejate Locul fosilifer Ohaba-Ponor, Peștera Șura Mare, Fânațele Pui, Rezervația științifică Gemenele, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Fânațele cu narcise Nucșoara, Peștera cu Corali, Peștera Zeicului.       

Un alt parc natural din Hunedoara, declarat arie protejată, este Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina. Aria naturală este situată în Munții Șureanu, în partea sudică a județului Hunedoara, pe teritoriile administrative ale comunelor Baru, Boșorod, Bănița, Orăștioara de Sus și Pui. Prezintă o zonă montană încadrată în bioregiunea alpină a Munților Șureanu și continentală a Depresiunii Hațegului, cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Fauna parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN, iar în ceea ce priveşte flora, este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. În Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina sunt peste 400 de peșteri, avene și galerii de prospecțiune minieră, însă doar peștera Bolii este amenajată și poate fi vizitată cu ajutorul unei lanterne, fără echipament specializat. Parcul natural cuprinde între limitele sale șase din cele mai spectaculoase rezervații naturale ale județului Hunedoara: Complexul carstic Ponorâci-Cioclovina, Peștera Tecuri, Peștera Șura Mare, Cheile Crivadiei, Locul fosilifer Ohaba-Ponor şi Peștera Bolii, totodată aici fiind şi siturile arheologice de la Sarmizegetusa Regia, Costești, Blidaru, Luncani-Piatra Roșie și așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor. Sculptate de apele care le străbat, cheile și canioanele impresionează prin lungime, formă, colorit sau înălțimea versanților. Cheile Băniței sunt situate în apropierea Peșterii Bolii, fiind săpate de râul Bănița în același masiv calcaros. Cheile sunt deosebit de spectaculoase, oferind un peisaj rar întâlnit. Atât coloritul variabil al stâncilor cât și formele sculptate de apa ne încântă privirea. Cheile Crivadiei pot fi vizitate în imediata apropiere a Turnul Crivadiei, rezervația constituind o enclavă de specii rare. Cheile Roșiei sunt situate între Cheile Tăii și Peștera Bolii, fiind săpate în același masiv calcaros, şi se remarcă printr-un perete de stâncă masiv, de peste 100 de metri, presărat cu peșteri și grote. Cheile Tăii sunt situate în apropierea localității Petrila, pe valea Tăii şi au o deosebită valoare peisagistică şi floristică. În vecinătatea parcului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic: Biserica „Pogorârea Sf. Duh” din Ponor, Biserica „Sf. Ilie” din Baru, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Luncani, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Alun, Castrul roman de la Bănița, Castrul roman de la Bucium, Castrul roman de la Târsa, Cetatea dacică Piatra Roșie din Luncani, Cetatea dacică Costești-Cetățuie, Cetatea dacică Fețele Albe de la Grădiștea de Munte, Cetatea dacică Costești-Blidaru, Situl arheologic „Dealul Grădiștii” de la Sarmizegetusa, precum şi ariile protejate: Parcul Național Retezat, Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”, Paleofauna reptiliană Tuștea, Locul fosilifer cu dinozauri Sânpetru, Mlaștina de la Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fânațele cu narcise Nucșoara, Fânațele Pui.       

Peştera Bolii din Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este o peşteră încredibil de frumoasă, probabil singura din ţară străbătută de la un cap la celălalt de un pârâu (pârâul Jupâneasa), şi are o străpungere naturală accesibilă pe toată lungimea ei de 466m. Adăugând galeriile, lungimea ajunge până la 1400 de metri. Intrarea este spectaculoasă: o deschidere de 10 metri înăţime şi 20 de metri lăţime, iar în interior dezvoltă săli impresionante. Aparte faţă de alte peşteri este faptul că stalactitele şi stalagmitele sunt ca şi inexistente datorită curenţilor de aer care o străbat şi care au împiedicat formarea lor. Nici liliecii n-au lipsit de-a lungul vremii, fiind identificate aici două specii foarte rare. Un al treilea element de originalitate al peşterii este acustica deosebită. Încă din perioada interbelică, în cea mai mare sală a peșterii au fost organizate concerte muzicale, primind şi o denumire pe măsură: Sala de concert şi dans. În micile galerii laterale se găsesc imagini cu animale, scene de vânătoare şi copii ale unor picturi rupestre, toate create în timpul filmărilor pentru filmul documentar-artistic „Legenda Nibelungilor”, producătorii germani de la  Ifage Film Produktion fiind extrem de impresionați de frumusețea peșterii.       

Un alt loc aparte în biodiversitatea hunedoarea îl reprezintă Cheile Madei, în partea dinspre sud-est a Munţilor Metaliferi, aria naturală întinzându-se pe 10 hectare. Zona este apreciată tocmai pentru valoarea ei peisagistică, floristică, pentru plantele termofile specifice doar acestui areal, dar şi pentru valoarea ei speologică dată de calcarele din Jurasic. Cheile Madei au o lungime totală de 2,4 km şi au rezultat ca urmare a străpungerii versantului vestic din calcar de jurasic al Pleşei Mari (712 metri) de apele văii Balşei. În apropiere să află şi Cheile Cibului, dar şi Cheile Băciei, Cheile Glodului şi Cheile Ardeului, de o aceeaşi frumuseţe extraordinară.       

Podul natural Grohot este o splendidă rezervaţie geologică, monument al naturii, pe Valea Uibăreştilor, în satul Grohot din comuna Bulzeştii de sus. Doar două poduri naturale formate prin prăbuşirea unor peşteri există în România, Grohot fiind unul dintre ele. Are o lungime de 20 de metri şi o lăţime de 12 metri şi este străbătut de Pârâul Grohot. Este protejat atât pentru conservarea elementelor naturale specifice, cât şi pentru vegetația dezvoltată pe substrat calcaros cu numeroase elemente specifice zonei submediteraneene.      

Date statistice şi informaţii complementare

Deşi judeţul Hunedoara este unul dintre cele mai valoroase regiuni cu potenţial turistic din ţară, al doilea judeţ după Constanţa din acest punct de vedere, datele statistice relevă insuficienta valorificare a acestui potenţial, iar pandemia de Covid-19 nu a făcut altceva decât să accentueze negativ situaţia turismului la nivelul întregului judeţ.        În ianuarie 2019 se înregistrau 12776 sosiri în principalele structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, în 2020 se înregistrau 10916, iar în ianuarie 2021 cifra a continuat să scadă drastic la 6932.  Indicele de utilizare net a locurilor de cazare era, în ianuarie 2019, de 13,5%, în ianuarie 2020 a scăzut la 12,3%, iar în ianuarie 2021 a ajuns la 9,2%.      Toate acestea în timp ce la nivel naţional indicele de utilizare netă a locurilor de cazare era, în ianuarie 2019, de 23,4%, iar în ianuarie 2020 creştea la 25%, scăderea fiind, în ianuarie 2021, de pînă la 17,2%. Hunedoara se află abia pe locul 21 în clasamentul pe judeţe al turiştilor care ajung aici, fiind pe ultimul loc în Regiunea de Vest.

Una dintre cele mai importante cauze pentru care potenţialul turistic al judeţului a fost insuficient valorificate este, fără îndoială, infrastructura de drumuri şi căi ferate. Conform ultimelor date statistice oficiale de (anul 2018), Hunedoara are 289 de kilometri căi ferate şi 3340 kilometri drumuri publice, din care 464 kilometri drumuri naţionale şi doar 40 de kilometri de autostradă. Este o reţea de transport insuficientă pentru realizarea unor circuite turistice ample, iar în plus trebuie menţionat faptul că Hunedoara stă mai prost faţă de judeţele învecinate din Regiunea Vest (Timiş, Arad, Caraş – Severin) la capitolul drumuri modernizate în raport cu lungimea totală a reţelei rutiere, din cei 3340 de kilometri doar 1534 fiind drumuri modernizate.       

La nivelul drumurilor judeţene, deşi au fost făcute investiţii în anii precedenți, există în continuare zone greu accesibile datorită stării precare a acestora. Mai bine de 50% din totalul drumurilor judeţene are nevoie de reabilitare sau modernizare pentru a asigura condiţii de deplasare decente. Majoritatea drumurilor judeţene care au nevoie de modernizare se grupează în partea vestică (Ţinutul Pădurenilor), partea estică (Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina) şi în extremitatea sudică a judeţului (Munţii Vîlcan). Aceste zone montane prezintă o varietate amplă de obiective turistice alături de un peisaj cultural deosebit, iar creșterea accesibilităţii ar avea o contribuţie decisivă asupra economiei locale. De asemenea, o importantă axă de transport degradată este formată din DJ706A şi DJ107A, cele două drumuri județene unind aşezările dezvoltate în lungul părţii de nord a Mureşului. Deşi aceste aşezări se află în apropierea unui drum naţional şi a unei autostrăzi, ele nu pot beneficia de acestea în lipsa unor treceri peste râu sau a nodurilor de descărcare a autostrăzii. În consecinţă, autostrada A1, DN7 şi râul Mureş se transformă în bariere care îngreunează legăturile nord-sud între aşezările dezvoltate în lungul lor. Din acest motiv, cele două drumuri DJ107A şi DJ706A reprezintă elemente de infrastructură rutieră importante pentru creşterea accesibilităţii şi ameliorarea climatului economic în regiune. Modernizarea celor două drumuri judeţene ar putea întări potenţialul turistic al râului Mureş.     

În Zona de vest, parte din Ţinutul Pădurenilor, localităţile sunt insuficient deservite de drumuri judeţene sau naţionale, iar calitatea celor existente este precară. De asemenea, relieful montan nu permite legături directe între aşezări, motiv pentru care drumurile judeţene sau comunale sunt nevoite să ocolească destul de mult. Zona de est a județului, reprezentată prin Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina are de asemenea, probleme de accesibilitate din pricina unor drumuri judeţene aflate într-o stare precară. Această zona cu un potenţial turistic deosebit (cetăţile dacice – Sarmizegetusa Regia) este foarte greu accesibilă pentru turiştiÎn plus, problemele de accesibilitate îngreunează condiţiile de locuire a populaţiei care se dezvoltă într-un mediu restrictiv şi limitează procesul de valorificare a resurselor turistice şi astfel dezvoltarea economică a zonei. Zona de nord-est nu este deservită de suficiente drumuri judeţene, iar cele existente sunt degradate. Această zonă se află în vecinătatea nordică a oraşului Geoagiu, principala destinaţie turistică a zonei. O mai bună conexiune a localităţilor din zonă cu oraşul Geoagiu şi municipiul Brad ar reprezenta un impuls semnificativ pentru economia locală. În partea sudică a județului apar probleme preponderent la drumurile care asigură legătura între aşezările dezvoltate în lungul Văii Jiului şi zonele montane adiacente. Astfel, modernizarea acestora ar facilita accesul la importante resurse turistice, inclusiv la domeniile schiabile Straja şi Vulcan.  

Pe scurt, întărirea accesibilităţii în lungul părţii de nord a râului Mureş, întărirea accesibilităţii şi corelarea intervenţiilor legate de mobilitate în sistemul urban Deva-Hunedoara-Călan-Simeria, racordarea zonelor izolate din Munţii Şureanu, Munţii Poiana Ruscă şi o parte din Munții Metaliferi la reţeaua de transport prin modernizarea drumurilor de acces, întărirea legăturilor cu elementele de cadru natural valoros în Valea Jiului pentru a creşte atractivitatea turistică a zonei şi realizarea unor trasee de cicloturism care să pună în valoarea obiectivele turistice sunt doar câteva dintre cerinţele obligatorii pentru dezvoltarea turistică şi economică a judeţului Hunedoara.       

Fiind vorba un număr destul de amplu de drumuri judeţene care au nevoie de modernizare, este recomandat ca acest proces să fie cuplat cu realizarea infrastructurii tehnico edilitare (canalizare, cabluri pentru telecomunicaţii etc.), astfel fiind eliminate costurile suplimentare pentru instalarea ulterioară a acestor reţele şi mai ales intervenţii care pot deteriora drumurile abia modernizate.        În ceea ce priveşte forţa de muncă, la 1 iulie 2019, populaţia judeţului era de 460194 persoane, resursa de muncă era de 239600 persoane, dar rata de ocupare a resursei de muncă era de doar 69,40%. În ianuarie 2019, efectivul salariaţilor era de 112400, în ianuarie 2020 de 110208, pentru ca în ianuarie 2021 să ajungă la 108856. În ianuarie 2019, rata şomajului era de 3,6%, iar în ianuarie 2020 de 3,2%, în timp ce media la nivel naţional era, în ianuarie 2019, de 3,3%, iar în ianuarie 2020 de 3%.       
Pe de o parte, judeţul a fost, mai ales în ultimii ani, puternic afectat de restructurarea industrială din siderugie şi minerit care a generat şomaj crescut şi probleme de reconversie a forţei de muncă, cu efecte serioase asupra calităţii vieţii locuitorilor. Pe de altă parte, nivelul de trai scăzut din multe localităţi, lipsa oportunităţilor de capacitare a forţei de muncă în servicii, construcţii, agricultură şi silvicultură, precum şi în alte domenii nonindustriale a dus constant la depopularizarea judeţului, reliefată de datele statistice anuale.        

Agravarea declinului sectoarelor industriale tradiționale care au determinat în mod decisiv profilul economic al județului Hunedoara (industria extractivă, sectorul energetic, industria metalurgică), cu efectele negative economice și sociale pe măsură, coroborată cu accentuarea unui fenomen de dualism economic, o divergență tot mai mare între dinamica economică înregistrată în aglomerarea urbană centrală a județului și celelalte micro-regiuni economice (în mod particular, centrele urbane din Valea Jiului) și creșterea disparităților socio-economice din interiorul județului, precum și față de nivelul de dezvoltare atins în alte părți ale Regiunii Vest împun măsuri din ce în ce mai urgente de redresare.        

De asemenea, creșterea diferenței între nivelul salarial mediu înregistrat în județul Hunedoara și nivelurile salariale relevante din județe învecinate precum Timiș și Arad sau alte judeţe din ţară, pe fondul diminuării ponderii sectoarelor industriale tradiționale (în care, în mod tradițional, s-au înregistrat salarii ridicate) în economia județului și a unui mediu de afaceri vulnerabil, caracterizat de un volum mic al investițiilor în sectoarele care ar putea compensa declinul industriilor tradiționale, precum şi permanentizarea unei tendițe de stagnare, pe alocuri regres în economia județului și creșterea ponderii sectoarelor caracterizate de valoare economică locală mică în contextul integrării strânse în lanțurile economice internaționale, sunt realităţi pentru care dezvoltarea turismului este cu certitudine un răspuns economic viguros.       

În acest sens, turismul hunedorean are nevoie de susţinere printr-un program coerent, omogen şi unitar la nivelul întregului judeţ din trei direcţii: modernizarea infrastructurii de transport care asigură accesibilitatea obiectivelor turistice de interes naţional, promovarea unei identităţi locale puternice, mizând pe zonele etnografice caracteristice şi (re)calificarea forţei de muncă către meserii care să susţină activităţile turistice.

Prioritatea la nivelul infrastructurii de transport este creşterea accesibilităţii în zona centăţilor dacice din Munţii Orăştiei . În ceea ce priveşte promovarea turistică există deja zone care şi-au conturat o identitate puternică (brand local) cum ar fi Geoparcul Dinozaurilor, Ţara Haţegului, Ţinutul Pădurenilor sau Castelul Corvinilor. O provocare semnificativă la nivel județean și totodată un pas important pentru dezvoltarea turismului constă în consolidarea identității județului Hunedoara, reunind și promovând sub o marcă – umbrelă valorile și brand-urile individuale din teritoriu și totodată sprijinind dezvoltarea acestora. Specificul judeţului este dat de dualitatea dintre brandurile turistice consacrate şi zone identitare/etnografice care înglobează o varietate importantă de elemente de patrimoniu material şi imaterial. Astfel, identitatea turistică a judeţului poate fi construită pornind de la obiectivele existente și vizibile cum ar fi Geoparcul Dinozaurilor, cetăţile romane şi dacice, castelul Huniazilor sau staţiunea Geoagiu Băi, în paralel cu promovarea zonelor identitare care compun judeţul: Ţara Haţegului, Ţinutul Pădurenilor, Valea Mureşului, Ţara Zarandului, Zona Orăştie, Sistemul urban Deva-Hunedoara-Simeri-Călan şi Valea Jiului. Este de remarcat un lucru unic la nivel naţional: aceste zone includ obiective turistice care prezintă câte un segment din fiecare perioadă esenţială pentru evoluţia istorică a României: perioada dinozaurilor – Geoparcul din Haţeg şi dinozaurii pitici; perioada vechii Dacii – Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei; perioada provinciei romane – Cetăţile Romane din Ţara Haţegului; perioada medievală – Castelul Huniazilor; perioada dezvoltării industriale, și în special a dezvoltării mineritului, cu care Valea Jiului este identificată și astăzi.  

Tipuri de turism în judeţ

Prin poziția sa geografică și datorită existenței în proporţii variate a unor multiple resurse atractive naturale şi antropice, judeţul Hunedoara prezintă oportunităţi de practicare unei varietăți extrem de largi de tipuri şi forme de turism:
– Turismul urban, care vizează principalele atracții din localităţi precum muzeele, edificiile religioase (ortodoxe, catolice, reformate), vestigiile istorice (romane, medievale), arhitectura centrului vechi, instituţiile de artă şi cultură, monumentele (statui, busturi) etc.;
– Turismul rural, care oferă posibilitatea cunoașterii obiceiurilor şi tradiţiilor din zonele judeţului, a manifestărilor cultural-artistice, a unor ocupaţii, meşteşuguri, ritualuri tradiţionale, vizitarea unor case memoriale, a bisericilor vechi din lemn şi piatră, a locurilor care păstrează vestigii ale civilizaţiei daco-romane etc.;
– Turismul agroalimentar, ca formă particulară de turism rural organizată de micii producători în cadrul pensiunilor şi fermelor agroturistice, dat fiind mediul pitoresc, atractiile turistice naturale, traditiile si obiceiurile specifice care se regăsesc în toată Hunedoara;
– Turismul balneoclimateric, care poate fi practicat în staţiunile balneolimaterice de către cei turişti fie profilactic, fie terapeutic, fie recuperator, nu numai în staţiunile deja existente, ci şi în cele care pot fi dezvoltate pe întreg judeţul, acolo unde există resursele hidrominerale cu valoare curativă;
– Turismul climateric, o formă a turismului curativ favorizat de existenţa unui climat montan cu atribute curative (ionizare şi oxigenare puternică, radiaţie solară cu valori ridicate, umiditatea relativă ridicată) prezent în zona montană, precum şi de condiţiile meteorologice deosebite ale judeţului;
– Turismul religios, care are în vedere valorificarea obiectivelor religioase ale municipiului şi judeţului, dar mai ales manifestările organizate de acestea. Cel mai reprezentativ obiectiv de acest tip, cu o manifestare receptată cu mult în afara limitelor judeţului, este Mănăstirea Prislop, participarea la diverse sărbători religioase atrăgând vizitatori din întreaga ţară;
– Turismul recreativ montan, care poate profita de varietatea resurselor disponibile, oferind posibilitatea practicării unor forme diverse de turism, şi anume: turismul de agrement hibernal (pentru sporturi de iarnă-schi, bob, săniuţe, patinaj), alpinismul, turismul de drumeţie, turismul cinegetic, turismul de agrement piscicol etc.;
– Turism nautic, care poate fi practicat pe lacurile şi apele curgătoare din judeţ;
– Turismul speologic, în multele peşteri hunedorene de o frumuseţe rară;
– Turismul de afaceri, care include deplasările în scopul afacerilor în general, conferinţele şi întrunirile pe diverse teme de business, formare profesională etc., lansările de produs, turismul de motivare, călătoriile în scopuri caritabile etc.;
– Turismul de film, ale cărui posibilităţi s-au văzut deja în filmele turnate în diverse obiective turistice din judeţ;
– Turism sportiv, care permite practicarea unor multiple sporturi la nivel de amatori sau profesionişti, precum ciclismul, înotul, alpinismul, zborul cu parapanta, căţărarea şi multe altele;
– Turism de shopping, cu un potenţial ridicat de dezvoltare întrucât pe întreg cuprinsul judeţului există ofertă pentru produse alimentare sau nealimentare realizate de meşteri locali, parte dintre aceştia cu notorietate ce depăşeşte limitele judeţului, însă alţii prea puţin cunoscuţi;
– Turismul festivalier, care poate fiîncurajat din plin de evenimentele culturale tradiţionale şi moderne care se desfăşoară cu regularitate în toată Hunedoara;
– Turismul didactic-educativ, dedicat în mod deosebit elevilor care sunt astfel încurajaţi să cunoască istoria şi cultura ţării;
– Nu în ultimul rând, turismul cultural-ştiinţific, cu participare internă şi internaţională, prin care se poate încuraja substanţialschimbul de experienţă şi informaţie.  

2. Schimbări preconizate

Adoptarea unei legi dedicate unui program coerent, omogen şi unitar aplicabil la nivelul întregului judeţ răspunde, în primul rând, obiectivului de consolidare şi unificare a cadrului legal pentru turism, astfel încât acesta să asigure o bună aplicabilitate şi să garanteze standarde ridicate în furnizarea serviciilor specifice turismului în zonă. Astfel,
– sunt definite atribuţiile specifice ale autorităţilor publice locale pentru realizarea unui turism judeţean articulat, integrat, fără sincope, clarificând responsabilităţile consiliilor locale şi al celui judeţean în ceea ce priveste turismul în Hunedoara;
– este asigurat cadrul legal pentru întărirea comunicării şi colaborării între sectorul public şi cel privat, realizându-se astfel o reprezentare unitară și eficientă a sectorului privat în Program;
– sunt clarificate responsabilităţile în sarcina entităţilor participante în Program, în vederea asigurării gestionării durabile a resurselor turistice, precum şi în vederea asigurării furnizării unor produse şi servicii turistice conform unor standarde cantitative, calitative şi de siguranţă;
– se asigură o gestionare eficientă a informaţiilor turistice, astfel încât să fie creată la nivel judeţean o bază de date completă cu privire la principalele resurse naturale şi antropice de turism, a produselor, unităţilor, evenimentelor şi serviciilor turistice, a operatorilor economici autorizaţi să desfăşoare activităţi de turism, precum şi a altor date relevante în domeniul turismului;
– sunt generate premisele pentru dezvoltarea resurselor umane prin organizarea şi coordonarea formării/recalificării profesionale în domeniul turismului, cu beneficii deosebite în absorbţia personalul disponibilizat în urma restrângerii activităţii sau închiderii parcurilor industriale sau a altor entităţi economice;       

Programul este, în primul rând, un stimulator al investiţiilor, afacerile exercitând în mod direct o influenţă favorabilă asupra zonei în care se află resursele şi obiectivele turistice hunedorene, prin veniturile generate de exploatarea acestora, prin consumul de bunuri şi servicii, precum şi prin veniturile salariale ale angajaţilor. Investiţiile realizate în turism le influenţează nemijlocit, atât pe cele din sectoarele economice conexe de la nivel local, cât şi pe cele de la nivel judeţean şi interjudeţean. Turismul este apreciat ca fiind cel mai dinamic sector, prin prisma creării de locuri de muncă sub diferite forme şi datorită faptului că numeroase profesii şi meserii depind de fluxurile turistice. În acest context, Programul urmăreşte să influenţează ocuparea forţei de muncă sub dublu aspect: atât prin angajare directă, în cazul persoanelor care lucrează pentru un operator economic din domeniul turismului sau într-o structură de primire turistică, precum hoteluri, restaurante, agenţii de voiaj, touroperatori, centre de informare turistică, cât şi prin angajare indirectă, însemnând locuri de muncă asigurate în sectoarele de aprovizionare cu mărfuri alimentare şi nealimentare, industrie, agricultură, piscicultură, transport etc. Mai mult, Programul urmăreşte nu doar de consideraţii economice, ci şi de relevanţă socială, întrucât contribuie, prin perspectivele de dezvoltare, la promovarea unei coeziuni sociale şi reducerea diferențelor între diferitele regiuni ale judeţului, în special a acelor regiuni care nu dispun de alte resurse pentru a obţine creştere economică.     

Câtă vreme produsul turistic este rezultatul activității desfășurate de diverși agenți economici, urmărind desigur creșterea cifrei de afaceri a operatorilor economici din turism, asigurarea dezvoltării activităților din domeniu influențează dimensiunea structurilor și a proceselor economice destinate să satisfacă cererea turistică. Prin măsurile ce se impun în vederea implementării Programului, precum și prin instituirea sprijinului direct în promovare și dezvoltare în domeniul turismului pe termen mediu și lung, Programul generează un mediu favorabil dezvoltării, sau după caz consolidării întreprinderilor și operatorilor economici și comerciali, în special a celor mici și mijlocii.       

De asemenea, prin amploarea serviciilor pe care le reclamă pentru realizarea sa, Programul este creator de activităţi noi, considerabile, constituind un element pozitiv al dezvoltării sociale la nivel local, regional şi naţional. Prin susţinerea dezvoltării turismului rural, bunăoară,în mediul rural se vor putea desfăşura o serie de activităţi neagricole (turism rural, agroturism, prelucrarea unor materii prime agricole, comerţ, transporturi etc.) care au un impact pozitiv asupra comunităţilor, contribuind la asigurarea de venituri complementare şi la creşterea gradului de utilizare a forţei de muncă. Prin amploarea şi gradul de coerenţă la nivel judeţean, Programul urmăreşte realizarea echilibrului social, creşterea pieţei de muncă, realizarea bunăstării colective.       

Astfel, prin implementarea Programului se preconizează:
– Creșterea atractivității pentru investiții a județului Hunedoara și realizarea unor investiții majore, inclusiv prin utilizarea unor resurse de finanțări nerambursabile;
– Punerea în valoare a avantajelor pe care le prezintă județul Hunedoara, precum amplasamentul geografic pe un mare coridor turistic european, rețeaua de așezări urbane și periurbane, resursele naturale variate, forța de muncă disponibilă etc.;
– Consolidarea capacității instituționale de a genera și implementa cu succes programe și proiecte de dezvoltare cu un grad sporit de complexitate, precum și de a coordona inițiativele de dezvoltare la nivel județean cu prioritățile strategice și cu intervențiile promovate la nivel local şi regional;
– Valorificarea durabilă a specificului local, valorificarea arealul natural deosebit al zonei prin dezvoltarea turismului, a meșteșugurilor locale și promovarea patrimoniului cultural, social și natural, în baza unei abordări integrate ce vizează atragerea de vizitatori nu numai seyonieri, ci pe durata întregului an și astfel generarea de venituri semnificative pentru bugetele locale;
– Dezvoltarea diversificată a turismului în judeţ, stimularea industriilor creative, sprijinirea producătorilor agroalimentari și a meșteșugarilor locali care au potențialul de a contribui nu doar la bunăstarea economică a zonei, dar și de a rezolva multe dintre problemele sociale ale regiunii;
– Încetinirea fenomenului de depopulare a judeţului, încetinirea migraţiei tinerilor, prin creşterea şi diversificarea substanţială a ofertei de muncă  şi a nivelului de trai;
– Dezvoltarea unor activități conexe, cum ar fi industria ușoară, industria lemnului, meșteșugurile, precum şi a altor ramuri de activitate din cadrul economiei care participă direct sau indirect la procesul creşterii economice;
– Generarea, prin intensificarea activităţilor turistice, a unei  cereri crescute pentru o gamă largă de bunuri şi servicii, care altfel nu ar fi fost produse sau prestate, precum şi bunuri şi servicii furnizate de către alte sectoare economice (construcţii, transport, industria alimentară, industria uşoară şi artizanală);
– Articularea, la nivelul judeţului, a unor trasee turistice tematice şi dezvoltarea de parteneriate locale, cu beneficii maximizate pentru economiile zonale;
– Dezvoltarea infrastructurii necesară realizării obiectivelor de dezvoltare turistică din Program;
– Îmbunătăţirea infrastructurii existente şi a serviciilor, precum şi diversificarea ofertei turistice, având în vedere relaţia biunivocă dintre turism şi alte domenii sectoriale ale economiei;
– Favorizarea apariţiei şi dezvoltării firmelor locale şi a asociaţiilor familiale, transformând zonele cu competitivitate economică scăzută în zone atractive pentru investitori, cu efecte benefice în oportunităţi de diversificare a economiei locale şi de ocupare a forţei de muncă pe plan local;
– Atenuarea dezechilibrelor economice şi sociale existente la nivelul judeţului;

Trebuie precizat faptul că valorificarea resurselor turistice trebuie să ţină cont de principiul dezvoltării durabile, în sensul conservării patrimoniului natural şi cultural. În acestă ordine de idei, Programul va asigura managementul durabil al resurselor şi practicarea unui turism controlat în ariile protejate, în vederea conservării şi revalorizării mediului în derularea oricăror activităţi legate de turism. Astfel, Programul urmăreşte respectarea măsurilor necesare în vederea planificării utilizării eficiente a spaţiului şi a terenului, precum şi controlul dezvoltării şi de amenajare a teritoriului în zonele de interes turistic, concomitent cu stabilirea condiţiilor şi limitelor de exploatare a patrimoniului turistic natural şi antropic din judeţ.

Pentru considerentele de mai sus, am elaborat proiectul de Lege privind aprobarea Programului special „Județul Hunedoara – zonă turistică de interes național” care, în forma prezentată, a fost avizat de ministerele interesate şi pe care îl supunem spre aprobare.

INIŢIATORI: